luni, 3 ianuarie 2011

Inutilitate

Prostia este descrierea unei acţiuni inutile, lipsită de orice formă de justificare a propriei existenţe. Forţa care provoacă o asemenea acţiune poate aparţine unei fiinţe sau a cosmosului. La nivel social-uman, prostia e întruchipată de organele sau sistemele care au încetat să mai transmită între ele o informaţie generatoare a unei idei. Este asemeni unui picior care şi'a încetat functionabilitatea, deseori intrând în conflinct cu organele funcţionale. Acest membru din organismul uman e tocmai bun de amputat şi de nefolosit în nici o altă împrejurare sau circumstanţă.
Pe baza celor descrise comparativ afirm că singurul conflict real este cel dintre prezenţa lucrurilor inutile şi cele funcţionale care continuă să îşi ducă la bun sfârşit menirea. Lupta nu e conştientă de ambele părţi deoarece prostia inutilităţii nu e raţională şi e lipsită de motiv. În final se arată două triumfuri diferite prin mijlocul de dobândire:

I. Triumful inutilităţii

Întrucât ea nu are ce pierde, nu simte durere sau înfrângere, atacă involuntar resursele oponentului, al lucrului în uz. Cel din urmă simte pierdere sau durere după caz şi depune voit sau conştient efort în această bătălie. La urma urmei este singurul oponent care o face şi rareori supravieţuieşte cu mari daune şi pierderi de resurse în luptă pentru eliminarea "prostiei".

II. Triumful utilităţii

Acest triumf este mai degrabă o necesitate pentru ca viaţa şi mişcarea să continue. Absolut orice lucru inutil trebuie să piară pentru a face loc unuia util ori pentru a nu seca resursele învecinate.
Prin urmare acest triumf este un pas natural în mediul înconjurător.


Suicidul si inutililitatea

Sentimentul de suicid este un ultim avertisment dat de conştiinţa umană, în mesajul căruia se specifică epuizarea tuturor resurselor ce menţin în mişcare mecanismul organelor vitale ale sistemului psihic.
Cel mai mic pas, adică abandonarea căutării oricărei surse de energie poate duce la încetarea funcţiilor necesare supravieţuirii psihice, persoana în cauză simţind lipsa motivului de a trăi.
Conştientizarea inutilităţii reprezintă şansa de a alege refacerea funcţiilor vitale. A doua opţiune este de a hrăni sentimentul de inutilitate până ce aceasta îl va stăpâni pe om. Inutil, fără funcţie într-o lume aflată în continuă mişcare, persoana în cauză îşi va lua viaţa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu