Se-amestecă uriaşul mausoleu de piatră
Cu ramurile verzi plutind în vânt de vară,
Potecile-s umblate de câini flămânzi ce latră
Şi crucile-s popasuri pentru bătrâna cioară.
Din taină se ivesc, din umbrele sfioase,
Copii îngenuncheaţi cu aripile-ntinse;
Sub ochii lor în rugă e un mormânt de oase,
Străbuni încarceraţi cu ne-mplinite vise.
Pe băncile din lemn stau frunzele uscate
Adesea câte una mai pleacă dintre ele
Apoi un dans frenetic le prinde-n cerc pe toate
Unindu-se ca una, jucând ca nişte iele.
În timp ce lecturam , am simţit un miros de flori uscate.Frumos.
RăspundețiȘtergere