Poteca asta o cunosc,
Copacii-i ştiu prea bine,
Dar cine-s cei ce stau aici
Uitându-se la mine?
Pe bănci se-aşează frigul
Din negură şi ceaţă,
Odihna mea pe-o bancă
Şi trupul meu de gheaţă.
Ascult un vals uitat
Al timpurilor mele,
Iar pleoapele îmi cad,
Le am atât de grele...
Poteca asta o cunosc,
O simt cu tot ce sunt,
Iar voi îmi umpleţi visul
Cu bulgări de pământ.
Alex poezia asta nu cumva ai scris'o mai demult?
RăspundețiȘtergereMi se pare tare cunoscuta?
Ba da, am ales sa le pun aici pe undele dintre ele.
RăspundețiȘtergere