Copacul

M-apleacă vântul peste care
Nori adânci în grabnic zbor
Mă prind de mâini şi mi se pare
Că m-aruncă-n urma lor.

Mă-ndoaie săgetând în mine
Asprul şi tăiosul vânt
Sfârtecând ziua de mâine
În bucăţi ce nu mai sunt.

Mă ocolesc dihănii negre,
Fără glas în calea lor.
Unde-i praştia cu pietre,
Unde-i jocul ielelor?

Trec, se uită şi mă lasă
Nori adânci în grabnic zbor;
De mă clatin nu le pasă,
De trăiesc sau mor.