Pământul e uscat,
Iar marea zace tristă,
De valuri sunt purtat
Şi nimeni nu există.
Pământ nu e sub cer,
Nici mare nu-i deloc,
Nu-s valuri care pier
Sub soarele de foc.
Suflare nu mai e
Pe-ntinsul ce-l cuprind,
Nimic în mii de straie
Şi nimenea murind.
Un lucru ştiu măcar:
De-ndata ce gândesc
Mă văd, mă simt şi iar
Pricep că eu trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu