Cubic

Pe jos sunt cioburi
Din fereastra mea,
Iar eu desculţ
Mă nărui pe podea.

Privirea-mi lasă semne
Aspre pe tavan,
Întins cum stau aici
Tot trupul mi-e duşman.

Ce carceră, ce lume,
Ce geamuri mari mă frâng...
Mă-nsel cu înălţimea
Etajului, şi plâng.

Iar eu mai jos de-atât
Nici că se putea,
Şi cioburile-mi par
Desprinse de podea.