Se sparge în mii de cioburi
Al vostru glob de soare,
Iar eu mă chinui să aştern
Trăiri în vers de ploaie.
Voi faceţi stelele să ardă,
Le-ating şi-apoi mă tai-
Sunt doar bucăţi de sticlă spartă.
Mi-aduc aminte când cântai,
Dar versurile le-am uitat.
Prea blândă vocea ta şi vie
E tot ce-acum mi-a mai rămas,
Mai bună decât orice poezie.
Sunt versuri în zadar şi scrise
Prea tardiv să le mai zic.
Voi din soare faceţi stele,
Eu cuvinte din nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu