Necromanta

Mergea încet intrând printre locurile lor
trezite din somn de foşnetul paşilor.

Copacii se-aplecau uitându-se la ea,
către singura făptură care îi trezea.

Apasă pe o clanţă, deschide uşa veche
şi negrul dinăuntru şi aerul de veghe

se spulberă în ea, copila care vine
mergând pe scări înguste şi candela cum ţine

mormântul îl cuprinde cu palmele-i de fată
ştergând de praf vecia locului de piatră...

***

"E rece locul ăsta şi suflul tău îngheaţă
mai bine intră-n mine şi prinde iaraş viaţă!"

Las candela pe jos căci nu mai este ceară,
când flacăra se stinge eu ştiu că o s-apară.

"Venit-am la chemare din somn să te privesc,
să văd făptura care mă face să clipesc..."

***

Mergea încet ieşind dintre locurile lor
pe care se-aşezase praful viselor.