trezite din somn de foşnetul paşilor.
Copacii se-aplecau uitându-se la ea,
către singura făptură care îi trezea.
Apasă pe o clanţă, deschide uşa veche
şi negrul dinăuntru şi aerul de veghe
se spulberă în ea, copila care vine
mergând pe scări înguste şi candela cum ţine
mormântul îl cuprinde cu palmele-i de fată
ştergând de praf vecia locului de piatră...
***
"E rece locul ăsta şi suflul tău îngheaţă
mai bine intră-n mine şi prinde iaraş viaţă!"
Las candela pe jos căci nu mai este ceară,
când flacăra se stinge eu ştiu că o s-apară.
"Venit-am la chemare din somn să te privesc,
să văd făptura care mă face să clipesc..."
***
Mergea încet ieşind dintre locurile lor
pe care se-aşezase praful viselor.
