Canicular

Alunec în gropi umplute cu ceară
Mă ustură tălpile, -ncep să mă doară,
Iar pasul nesigur încep să-l blestem
Cu soarele negru născut în infern.

Mă urc în clădire, iar treptele-apoi
În urma-mi se lasă mai calde şi moi.
Tot trupul mă doare şi unghiile-mi cad
Şi nu ştiu de ce urc trepte spre iad.

Afară mă uit cum plouă cu ceară
Din păsări ce-au fost sortite să moară.
Simt sânge pe faţă şi sânge eu las
Pe treptele care au mai rămas.

Scurtează-mi din cale, tu, lună şi rece,
Din sufletul meu culoarea se şterge.
Redă-mă pe mine acelaşi de ieri
Când nu cunoşteam ce-mi dai şi ce-mi ceri.