Te cunosc făptură caldă
Şi-ţi simt inima bătând,
Tu eşti steaua fără soartă
Care cade pe pământ.
Ţi-am întins un pumn de pietre
Printre oamenii ce dorm,
Tu coboară că ţi-e sete
Şi din stea te face om.
Ieri erai prea sus de mine
Şi prea rece ca să simţi,
Astăzi trupul tău mă ţine
Şi suntem mult prea fierbinţi.
Şi din noapte am făcut
Dulcea rază de lumina,
Tot ce-i vechi ni s-a părut
Mult mai nou şi fără vină.
Văd în ochii tăi pleiade
Dar şi cruntul meu destin,
Tu eşti steaua care cade
În adâncul cer senin.
pfuai de capu' meu.geniala poezie :| scri extraordinar de fain...felicitari.
RăspundețiȘtergerepoezia asta imi place mult,mult de tot! bravo,sa tot scrii >:D<
RăspundețiȘtergere